Nu pentru că e rupt e simplu
Ci pentru că t se citeşte ”plus”.
Ca şi cum ai putea să-mi uiţi numele,
Îngânând un cântec de leagăn.
Amestec supragând cu zahăr de pepene
Acesta e numele meu.
Poate ai părăsit cuşca
Pentru că ai găsit mâncarea care-ţi place.
Acela e numele meu.
Dacă ai simţit plăcere de a flămânzi ca pe singura ta hrană
Sigur ştii care e numele meu.
Alergi după iepuri albi pe o tablă de şah şi nu ştii cum
să dai mat în 11 mutări.
Acesta e numele meu.
Poate ai simţit că totul e greşit in acelaşi timp şi
te-ai gândit că totul e nimic;
îmi ştii numele, dar nu-l poţi rosti.
Acela e numele meu.
”Poate” se topeşte.
Acesta e numele meu.
Pace.
Ca şi cum ăsta nu ar fi numele meu.
Păstrezi amintirea momentelor în care ţi-ai uitat numele.
Acesta e numele meu.
Poate îţi dai seama că nu ai înţeles nimic din cuvintele de mai sus.
Acesta e numele meu.
Tot ce te interesa e în cuvintele de mai jos.
poate că ai învăţat să-l citeşti invers pe ‘rup’.
Acesta e numele meu.